Parodontoza este termenul folosit frecvent de pacienți pentru parodontită, o boală inflamatorie cronică ce afectează țesuturile care susțin dinții: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.
Boala poate evolua mult timp cu simptome discrete. Sângerarea gingiilor, retracția gingivală, respirația neplăcută sau apariția unor spații între dinți pot fi primele semne observate, iar mobilitatea dentară apare de obicei în forme mai avansate.
Parodontita nu este același lucru cu gingivita. Gingivita afectează gingia fără pierderea suportului osos și poate fi reversibilă. În parodontită există deja pierdere de atașament și os în jurul dinților, iar țesuturile pierdute nu revin pur și simplu la forma inițială prin periaj sau detartraj.
Tratamentul poate însă opri sau încetini progresia bolii, controla inflamația și ajuta la păstrarea dinților pe termen lung.
Ce este parodontoza?
Din punct de vedere medical, termenul utilizat pentru boala distructivă a țesuturilor de susținere ale dinților este parodontită. „Parodontoză” este un termen foarte răspândit în limbajul curent și este în continuare folosit de pacienți atunci când caută informații despre această afecțiune.
Parodonțiul este format din structurile care mențin dintele stabil:
- gingie;
- ligament parodontal;
- cement radicular;
- os alveolar.
În parodontită, inflamația asociată biofilmului bacterian și răspunsul organismului determină deteriorarea progresivă a acestor structuri.
Pe măsură ce suportul se pierde, în jurul dinților se pot forma pungi parodontale, gingiile se pot retrage, iar în forme avansate dinții pot deveni mobili.
Parodontoză sau gingivită: care este diferența?
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe de înțeles.
Gingivita
Gingivita reprezintă inflamația gingiei fără pierdere de atașament parodontal și fără distrugerea osului care susține dinții.
Poate provoca:
- gingii roșii;
- umflare;
- sângerare la periaj sau curățarea interdentară;
- sensibilitate gingivală;
- uneori respirație neplăcută.
Dacă placa bacteriană este controlată și factorii care întrețin inflamația sunt eliminați, gingivita este în general reversibilă.
Dacă problema ta principală este inflamația gingiei, poți consulta și ghidul despre gingii inflamate și ce poți face până ajungi la medic.
Parodontita
În parodontită, procesul inflamator a afectat deja structurile profunde de susținere ale dintelui.
Pot apărea:
- pierdere de atașament;
- pierdere osoasă;
- pungi parodontale;
- retracții gingivale;
- mobilitate dentară;
- modificarea poziției dinților.
Gingivita nu trebuie descrisă pur și simplu ca „stadiul I al parodontozei”. Sunt afecțiuni distincte, chiar dacă gingivita netratată poate reprezenta un context în care unele persoane ajung să dezvolte ulterior parodontită.
Care sunt simptomele parodontozei?
Parodontita poate evolua fără dureri importante, în special la început. Din acest motiv, lipsa durerii nu este un indicator că gingiile sunt sănătoase.
Semnele care merită evaluate includ:
- sângerare repetată la periaj sau spontană;
- gingii roșii sau umflate;
- retracția gingiei;
- dinți care par mai lungi decât înainte;
- respirație neplăcută persistentă;
- gust neplăcut;
- puroi între gingie și dinte;
- sensibilitate la nivelul rădăcinilor expuse;
- spații noi între dinți;
- modificarea poziției dinților;
- mobilitate dentară;
- disconfort sau dificultate la masticație.
Am explicat separat și cauzele sângerărilor gingivale, deoarece nu orice sângerare înseamnă automat parodontită.
Poți avea parodontoză fără să te doară?
Da. Este chiar una dintre caracteristicile care fac boala ușor de ignorat.
În multe cazuri, pierderea de suport parodontal se produce progresiv fără o durere care să îl determine pe pacient să meargă imediat la medic.
Uneori primul semn care îngrijorează pacientul este faptul că un dinte începe să se miște sau că au apărut spații între dinți. În acel moment poate exista deja pierdere osoasă importantă.
De aceea, evaluarea gingiilor nu trebuie făcută numai atunci când apare durerea.
De ce apare parodontoza?
Parodontita este asociată cu un biofilm bacterian disbiotic care se dezvoltă în jurul și sub nivelul gingiei, împreună cu un răspuns inflamator al organismului.
Placa bacteriană nu trebuie însă privită ca singurul element care determină cât de severă va deveni boala.
Evoluția este influențată de factori individuali și de expuneri care pot crește riscul sau modifica răspunsul la tratament.
Ce rol are tartrul?
Placa bacteriană este un strat aderent care se formează constant pe dinți. Dacă nu este îndepărtată eficient, o parte se poate mineraliza și transforma în tartru dentar.
Tartrul oferă o suprafață retentivă pe care biofilmul se poate acumula și este dificil sau imposibil de îndepărtat complet prin periajul obișnuit.
Depunerile pot exista atât deasupra, cât și sub nivelul gingiei.
Pentru diferența dintre placă, tartru și metodele corecte de îndepărtare, vezi și articolul despre tartrul dentar și miturile despre îndepărtarea lui acasă.
Care sunt principalii factori de risc?
Nu toate persoanele cu placă bacteriană dezvoltă aceeași formă sau severitate a bolii.
Printre factorii importanți se numără:
Fumatul
Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru parodontită.
Este asociat cu forme mai severe ale bolii și cu un răspuns mai puțin favorabil la tratament. În plus, la fumători sângerarea gingivală poate fi mai puțin evidentă, ceea ce poate masca un semn important de inflamație.
Diabetul
Diabetul, în special atunci când controlul glicemic este insuficient, este asociat cu un risc și o severitate mai mare a bolii parodontale.
Relația dintre diabet și parodontită este complexă și bidirecțională: diabetul poate influența sănătatea parodontală, iar inflamația parodontală poate îngreuna controlul metabolic la unele persoane.
Asta nu înseamnă că orice persoană cu diabet va dezvolta obligatoriu parodontită.
Igiena orală insuficientă
Controlul ineficient al plăcii bacteriene favorizează inflamația gingivală și acumularea biofilmului în jurul dinților.
Predispoziția individuală
Factorii genetici și particularitățile răspunsului imun pot influența susceptibilitatea unei persoane și modul în care boala evoluează.
Anumite afecțiuni și medicamente
Unele boli sistemice sau medicamente pot influența sănătatea gingiilor, răspunsul inflamator, secreția salivară sau capacitatea pacientului de a menține igiena orală.
Istoricul medical trebuie de aceea discutat cu medicul înaintea stabilirii planului de tratament.
Este parodontoza contagioasă?
Parodontita nu trebuie privită ca o boală contagioasă în sensul obișnuit al unei răceli sau al unei infecții virale.
Bacterii care pot face parte din biofilmul asociat bolii parodontale se pot transmite între persoane prin salivă, însă simpla expunere la aceste microorganisme nu înseamnă că persoana respectivă va dezvolta parodontită.
Pentru apariția și progresia bolii contează întregul ecosistem oral, controlul plăcii, răspunsul organismului, fumatul, diabetul și alți factori individuali.
Prin urmare, nu este corect să spunem că cineva „ia parodontoză” pur și simplu prin sărut.
Parodontoza are legătură cu bolile generale?
Există numeroase cercetări care arată asocieri între parodontită și diferite afecțiuni sistemice.
Cea mai bine stabilită relație clinică este cea cu diabetul.
Au fost observate asocieri epidemiologice și cu bolile cardiovasculare și alte afecțiuni, însă o asociere statistică nu trebuie prezentată ca dovadă că parodontita provoacă direct infarctul, accidentul vascular cerebral sau alte boli.
Din punct de vedere practic, sănătatea orală trebuie integrată în sănătatea generală, iar medicul dentist trebuie informat despre afecțiunile și medicamentele pacientului.
Care sunt stadiile parodontitei?
Clasificarea modernă a parodontitei utilizează stadii de la I la IV, stabilite în funcție de severitate, pierderea de atașament și os și complexitatea tratamentului necesar.
Stadiul I
Este o formă inițială de parodontită, în care există deja pierdere de atașament, dar distrucția este limitată.
Stadiul II
Pierderea de suport este mai evidentă, însă cazul nu prezintă încă nivelul de complexitate caracteristic stadiilor avansate.
Stadiul III
Există distrucție parodontală severă și pot apărea pungi profunde, defecte osoase, afectarea furcațiilor sau pierderea unor dinți din cauza parodontitei.
Tratamentul poate deveni mai complex și poate necesita proceduri chirurgicale în anumite zone.
Stadiul IV
Pe lângă distrucția parodontală severă, pot exista probleme funcționale importante, cum ar fi mobilitate accentuată, migrarea dinților, pierderea suportului ocluzal sau necesitatea unei reabilitări complexe.
Ce înseamnă gradul A, B sau C?
Pe lângă stadiu, medicul poate aprecia și un grad al parodontitei, care oferă informații despre probabilitatea și ritmul de progresie și ia în calcul factori precum fumatul și diabetul.
- Grad A – progresie lentă;
- Grad B – progresie moderată;
- Grad C – progresie rapidă.
Stadiul și gradul nu pot fi stabilite doar după fotografii sau simptome descrise online.
Cum se diagnostichează parodontoza?
Diagnosticul necesită mai mult decât observarea faptului că gingia sângerează.
Evaluarea parodontală poate include:
- examinarea gingiilor;
- măsurarea pungilor parodontale cu o sondă;
- evaluarea sângerării la sondare;
- evaluarea retracțiilor gingivale;
- calcularea pierderii de atașament;
- verificarea mobilității dentare;
- evaluarea furcațiilor la dinții cu mai multe rădăcini;
- analiza tartrului supra- și subgingival;
- evaluarea ocluziei și poziției dinților;
- investigații radiologice atunci când sunt indicate.
Ce este parodontograma?
Parodontograma este înregistrarea sistematică a mai multor parametri parodontali în jurul dinților.
Poate include adâncimea la sondare, retracțiile, sângerarea, mobilitatea și alte elemente care permit medicului să documenteze starea inițială și să compare rezultatele după tratament.
Este mult mai utilă decât simpla apreciere vizuală a gingiilor.
Este necesară radiografia?
Radiografiile ajută la evaluarea osului care susține dinții și pot evidenția distribuția și severitatea pierderii osoase.
Tipul de investigație este ales în funcție de caz.
Se vindecă parodontoza?
Aici este importantă diferența dintre controlul bolii și refacerea completă a tuturor țesuturilor pierdute.
Inflamația poate fi controlată, pungile se pot reduce, anumite defecte pot fi tratate, iar evoluția bolii poate fi oprită sau încetinită semnificativ.
Dar osul și atașamentul pierdute nu se refac automat doar pentru că gingia nu mai sângerează.
În anumite defecte selectate există proceduri regenerative care pot obține regenerare parodontală, dar acestea nu sunt potrivite pentru orice dinte sau orice tip de pierdere osoasă.
Obiectivul principal este obținerea unei situații stabile care să permită păstrarea dinților și menținerea rezultatelor pe termen lung.
Cum se tratează parodontoza?
Tratamentul modern este de regulă realizat în etape.
1. Controlul plăcii bacteriene și al factorilor de risc
Pacientul trebuie să poată controla biofilmul zilnic printr-o tehnică de igienă adaptată situației sale.
Pot fi necesare:
- corectarea tehnicii de periaj;
- periuțe interdentare sau alte mijloace de curățare interdentară;
- igienizare profesională;
- controlul factorilor care favorizează acumularea plăcii;
- renunțarea la fumat;
- îmbunătățirea controlului diabetului, împreună cu medicul curant.
2. Instrumentarea subgingivală
Dacă există pungi parodontale și depuneri subgingivale, medicul poate realiza instrumentarea subgingivală.
Această etapă este cunoscută în limbajul curent și sub denumiri precum detartraj subgingival, debridare sau chiuretaj parodontal, deși tehnicile și indicațiile pot diferi.
Scopul este reducerea biofilmului și îndepărtarea depozitelor de pe suprafețele radiculare accesibile.
3. Reevaluarea
După perioada de vindecare, rezultatul nu trebuie presupus, ci măsurat.
Medicul reevaluează:
- sângerarea;
- adâncimea pungilor;
- igiena pacientului;
- zonele care au răspuns bine;
- pungile reziduale care necesită tratament suplimentar.
4. Tratament suplimentar sau chirurgie, când este necesar
Dacă după terapia inițială rămân pungi profunde sau defecte anatomice care nu pot fi controlate suficient prin tratament nechirurgical, pot fi luate în calcul proceduri suplimentare.
Acestea pot include, în funcție de defect:
- chirurgie parodontală de acces;
- proceduri de reducere a pungilor;
- proceduri regenerative;
- grefe de țesut moale în anumite indicații;
- alte tratamente adaptate cazului.
5. Mentenanța parodontală
Tratamentul nu se termină după curățarea inițială.
Pacienții cu istoric de parodontită au nevoie de monitorizare și terapie parodontală de susținere la intervale stabilite individual.
În timpul acestor vizite se verifică igiena, sângerarea, pungile, mobilitatea și alte semne de recurență.
Detartrajul simplu tratează parodontoza?
Un detartraj și o igienizare profesională pot fi suficiente pentru anumite cazuri de gingivită, dar parodontita instalată poate necesita tratament subgingival și monitorizare parodontală specifică.
Dacă există pungi parodontale și tartru subgingival, curățarea doar a suprafețelor vizibile nu tratează toate zonele afectate.
De aceea este important diagnosticul înainte de a presupune că „un detartraj la șase luni” este suficient.
Pentru igienizarea preventivă poți consulta serviciul de igienizare dentară profesională.
Ce rol are laserul în tratamentul parodontozei?
Laserele dentare pot fi utilizate în anumite protocoale parodontale, însă este important să nu prezentăm laserul ca pe o procedură care, singură, „vindecă parodontoza”.
Baza tratamentului rămâne diagnosticul corect, controlul biofilmului și al factorilor de risc, instrumentarea supra- și subgingivală, reevaluarea și mentenanța.
În funcție de situația clinică, medicul poate integra și tehnologia laser într-un protocol de tratament.
Indicația trebuie stabilită individual și nu înlocuiește îndepărtarea mecanică a depozitelor și controlul zilnic al plăcii bacteriene.
Pentru informații despre procedurile disponibile în clinică poți consulta pagina dedicată tratamentului parodontal cu laser.
Este nevoie de antibiotic pentru parodontoză?
Antibioticele sistemice nu sunt tratamentul standard automat pentru fiecare pacient cu parodontită.
În anumite situații selectate, medicul poate considera justificată utilizarea unei terapii antimicrobiene suplimentare, dar aceasta nu înlocuiește instrumentarea profesională și controlul biofilmului.
Antibioticul nu trebuie început pe cont propriu și nici utilizat după o schemă rămasă de la un tratament anterior.
Se tratează parodontoza cu bicarbonat?
Nu. Bicarbonatul de sodiu nu poate trata parodontita și nu poate elimina pierderea osoasă sau pungile parodontale.
Faptul că unele produse de profilaxie profesională pot utiliza pulberi pe bază de bicarbonat sau alte substanțe nu înseamnă că aplicarea bicarbonatului acasă reprezintă tratament pentru parodontoză.
Un tratament periodontal necesită identificarea zonelor afectate și îndepărtarea profesională a biofilmului și depozitelor de la nivelul relevant.
De asemenea, frecarea agresivă cu pulberi improvizate poate irita gingiile și suprafețele dentare.
Apa de gură vindecă parodontoza?
Nu.
Anumite antiseptice pot fi recomandate temporar în situații precise, dar apa de gură nu poate înlocui curățarea mecanică a dinților și tratamentul pungilor parodontale.
Utilizarea pe termen lung a unor produse antiseptice fără indicație poate avea efecte nedorite, motiv pentru care schema trebuie stabilită de medic.
Dinții care se mișcă mai pot fi salvați?
Mobilitatea nu înseamnă automat că un dinte trebuie extras.
Prognosticul depinde de:
- cantitatea și configurația osului rămas;
- gradul de mobilitate;
- starea rădăcinilor;
- eventuale probleme endodontice;
- ocluzie;
- posibilitatea controlului infecției;
- răspunsul la tratament;
- capacitatea pacientului de a menține igiena și controalele.
În unele cazuri, dinții cu suport redus pot fi menținuți mult timp dacă boala este stabilizată. În altele, prognosticul este nefavorabil și extracția poate deveni soluția corectă.
Retracția gingivală înseamnă întotdeauna parodontoză?
Nu.
Retracția gingivală poate apărea și în absența parodontitei, de exemplu în legătură cu anatomia gingiei, poziția dintelui, traumatismele repetate sau periajul agresiv.
De aceea, o rădăcină expusă nu trebuie diagnosticată automat ca parodontoză.
Am explicat separat această problemă în articolul despre retracția gingivală.
Parodontoza poate duce la pierderea dinților?
Da. În formele avansate, pierderea progresivă de os și atașament poate reduce suportul dintelui suficient de mult încât acesta să devină mobil și, în final, imposibil de menținut.
Totuși, diagnosticul de parodontită nu înseamnă automat că pacientul își va pierde dinții.
Tratamentul, controlul factorilor de risc și mentenanța periodică pot schimba semnificativ evoluția bolii.
Cum poți preveni apariția sau agravarea bolii parodontale?
Prevenția și controlul pe termen lung se bazează în principal pe reducerea constantă a biofilmului și a factorilor de risc.
- periază dinții de două ori pe zi cu o tehnică adecvată;
- curăță zilnic spațiile dintre dinți;
- efectuează controalele recomandate;
- realizează igienizări profesionale la intervalul stabilit pentru situația ta;
- nu fuma;
- dacă ai diabet, urmărește controlul glicemic împreună cu medicul curant;
- nu ignora sângerarea gingivală persistentă;
- respectă programul de mentenanță dacă ai fost deja tratat pentru parodontită.
Nu există un interval universal de șase luni potrivit tuturor pacienților. O persoană cu istoric de parodontită poate necesita controale și igienizări mai frecvente decât un pacient cu risc scăzut.
Când ar trebui să mergi la medic?
Este indicată o evaluare dacă observi:
- sângerări gingivale care persistă;
- retracția gingiilor;
- respirație neplăcută persistentă;
- puroi în jurul unui dinte;
- mobilitate dentară;
- spații noi între dinți;
- modificarea mușcăturii;
- gingii umflate care nu revin la normal;
- antecedente de boală parodontală fără monitorizare recentă.
Pentru evaluarea și tratamentul bolilor țesuturilor de susținere ale dinților poți consulta serviciul de parodontologie în București.
Întrebări frecvente despre parodontoză
Parodontoza și parodontita sunt același lucru?
În limbajul curent, „parodontoză” este termenul folosit foarte des de pacienți. Termenul medical utilizat pentru boala inflamatorie cu pierdere de suport în jurul dinților este parodontită.
Gingivita este primul stadiu al parodontozei?
Nu în clasificarea actuală. Gingivita și parodontita sunt diagnostice distincte. Gingivita nu produce pierdere de atașament și os, în timp ce parodontita da.
Parodontoza se vindecă definitiv?
Boala poate fi stabilizată și controlată, dar pierderea de suport deja produsă nu este automat reversibilă. Pacientul rămâne cu un risc care necesită monitorizare și mentenanță pe termen lung.
Poți avea parodontoză la 30 de ani?
Da. Deși prevalența și severitatea cresc odată cu vârsta, parodontita poate apărea și la adulții tineri. Unele forme pot avea o progresie rapidă și trebuie diagnosticate precoce.
Parodontoza doare?
Nu întotdeauna. Formele cronice pot evolua mult timp cu foarte puțină durere. Sângerarea, retracția sau mobilitatea pot fi semne mai relevante decât durerea.
Parodontoza provoacă respirație urât mirositoare?
Poate contribui la halitoză prin acumularea de biofilm și inflamația din pungile parodontale, dar respirația neplăcută poate avea și numeroase alte cauze.
Se poate pune implant dacă ai parodontoză?
Istoricul de parodontită nu exclude automat tratamentul implantar, dar boala trebuie evaluată și controlată înainte de planificarea implanturilor. Pacienții cu istoric parodontal necesită și o monitorizare atentă ulterior.
Detartrajul făcut acasă poate trata parodontoza?
Nu. Instrumentele improvizate sau aparatele utilizate fără pregătire pot răni gingia și nu permit tratarea corectă a pungilor parodontale.
Laserul vindecă parodontoza?
Laserul nu trebuie privit ca un tratament care vindecă singur parodontita. Poate fi utilizat în anumite protocoale, însă controlul biofilmului, instrumentarea profesională, reevaluarea și mentenanța rămân elementele esențiale ale terapiei.
Parodontoza poate reveni după tratament?
Da. Dacă biofilmul nu este controlat, factorii de risc persistă sau pacientul nu respectă programul de mentenanță, boala poate redeveni activă.
Ce trebuie să reții
Parodontoza, denumită medical parodontită, este o boală inflamatorie cronică ce poate distruge treptat suportul dinților.
Sângerarea gingivală, retracțiile, respirația neplăcută, apariția spațiilor între dinți și mobilitatea sunt semne care merită evaluate, chiar dacă nu există durere.
Gingivita și parodontita nu sunt același lucru. Gingivita este reversibilă și nu implică pierdere osoasă, în timp ce parodontita presupune deja afectarea țesuturilor de susținere.
Tratamentul parodontitei este de obicei etapizat și include controlul plăcii și al factorilor de risc, instrumentarea subgingivală, reevaluarea, tratamente suplimentare atunci când sunt necesare și mentenanță pe termen lung.
Dacă ai semne care pot indica o problemă parodontală, poți programa o consultație stomatologică sau o evaluare în cadrul serviciului de parodontologie.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește diagnosticul parodontal și recomandările individuale ale medicului.
