Tartru dentar: mituri și adevăruri (bicarbonat, lămâie, “instrumente” de acasă)

Tartrul dentar este una dintre acele probleme care îi fac pe mulți să caute soluții rapide: bicarbonat, lămâie, oțet, apă oxigenată sau chiar „instrumente de detartraj” cumpărate pentru acasă. Problema este că tartrul nu este pur și simplu o depunere care poate fi spălată sau răzuită în siguranță de pacient.

Tartrul apare atunci când placa bacteriană se mineralizează și se întărește pe suprafața dinților. Din acel moment, periajul și curățarea interdentară pot preveni acumularea de placă nouă, dar nu mai pot elimina complet depozitul mineralizat deja format.

În acest articol explicăm ce este tartrul dentar, cum se formează, cum îl deosebești de placa bacteriană, dacă poate fi scos acasă și care dintre cele mai populare „remedii” sunt ineficiente sau chiar riscante.

Ce este tartrul dentar?

Pe suprafața dinților se formează permanent un biofilm moale și lipicios numit placă bacteriană. Dacă acesta nu este îndepărtat corespunzător, mineralele din salivă contribuie la întărirea și mineralizarea lui.

Rezultatul este tartrul dentar, numit și calcul dentar.

Diferența esențială este simplă:

Această diferență explică de ce multe trucuri de pe internet pot produce temporar senzația unor dinți „mai curați”, dar nu elimină tartrul deja format.

Cum se formează tartrul dentar?

Formarea tartrului începe cu placa bacteriană. Bacteriile, saliva și diferite componente din cavitatea orală formează permanent un strat de biofilm pe dinți.

Dacă placa nu este perturbată și îndepărtată prin periaj și curățare interdentară, aceasta poate începe să se mineralizeze.

Mineralele din salivă, în special sărurile de calciu și fosfat, participă la transformarea plăcii moi într-un depozit dur și aderent.

Odată mineralizat, calculul creează o suprafață neregulată pe care placa bacteriană se poate acumula mai ușor. Astfel se poate forma un cerc vicios: mai mult tartru, suprafețe mai dificil de curățat și mai mult biofilm în apropierea gingiei.

Unde apare cel mai des tartrul?

Tartrul se poate forma pe orice dinte, dar anumite zone sunt mai predispuse din cauza poziției canalelor glandelor salivare și a dificultății de igienizare.

Depunerile sunt observate frecvent:

• pe partea interioară a incisivilor inferiori;
• în apropierea gingiei;
• între dinți;
• pe suprafețele greu accesibile periuței;
• în jurul unor lucrări dentare sau aparate ortodontice;
• sub nivelul gingiei, în cazul anumitor probleme parodontale.

Tartrul aflat deasupra gingiei este numit supragingival, iar depozitele formate sub marginea gingivală sunt denumite subgingivale.

Cum arată tartrul dentar?

Aspectul poate varia în funcție de localizare, dietă, fumat și alți factori.

Tartrul supragingival este frecvent:

• alb-gălbui;
• gălbui-maroniu;
• dur la atingere;
• aderent la suprafața dintelui.

Uneori poate deveni mai închis la culoare, mai ales în prezența pigmenților proveniți din fumat, cafea, ceai sau alte surse.

Tartrul subgingival poate avea o culoare mai închisă și nu este întotdeauna vizibil direct de către pacient.

Ce probleme poate provoca tartrul dentar?

Tartrul nu trebuie privit doar ca o problemă estetică. Suprafața sa rugoasă favorizează retenția biofilmului bacterian, iar menținerea plăcii în apropierea gingiei poate contribui la inflamație.

Gingivită

Primele semne pot fi:

• gingii roșii;
• gingii umflate;
• sângerare la periaj;
• sângerare la curățarea interdentară;
• respirație neplăcută.

Gingivita asociată plăcii bacteriene poate fi reversibilă atunci când biofilmul și factorii locali sunt controlați corespunzător.

Boală parodontală

Dacă inflamația progresează și sunt afectate structurile care susțin dintele, poate apărea parodontita.

În aceste situații pot exista:

• pungi parodontale;
• retracția gingiilor;
• pierdere de atașament și os;
• mobilitate dentară în stadii avansate.

Dacă există sângerări persistente, retracții gingivale, mobilitate dentară sau alte semne sugestive, poate fi necesară o evaluare de parodontologie.

Respirație neplăcută

Suprafețele acoperite de tartru și biofilm sunt mai greu de igienizat și pot contribui la apariția sau menținerea respirației urât mirositoare.

Se poate scoate tartrul dentar acasă?

Tartrul deja mineralizat nu poate fi îndepărtat complet și în siguranță prin periaj, ață dentară sau alte metode obișnuite folosite acasă.

Igiena zilnică este esențială pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și pentru reducerea formării unor noi depozite, însă nu trebuie confundată cu detartrajul.

Odată ce depozitul s-a întărit și aderă ferm la dinte, îndepărtarea acestuia necesită instrumentar profesional și vizibilitate corespunzătoare.

Mitul #1: bicarbonatul curăță tartrul dentar

Bicarbonatul nu dizolvă tartrul mineralizat deja format.

Bicarbonatul de sodiu poate fi întâlnit în produse de igienă orală formulate special și poate avea anumite proprietăți utile în controlul petelor și al biofilmului. Acest lucru nu înseamnă că pulberea de bicarbonat folosită ca remediu casnic poate înlocui detartrajul.

Utilizarea agresivă a substanțelor abrazive, mai ales împreună cu un periaj foarte puternic, poate irita gingiile și poate favoriza uzura suprafețelor dentare sau a restaurărilor.

Prin urmare, dacă observi o depunere dură la baza dintelui, frecarea ei repetată cu bicarbonat nu rezolvă problema.

Mitul #2: lămâia dizolvă tartrul

Nu este recomandată folosirea lămâii pentru eliminarea tartrului.

Acidul citric poate reduce pH-ul la nivelul suprafeței dentare și poate favoriza eroziunea smalțului. Faptul că după utilizarea unei substanțe acide suprafața dintelui pare diferită nu înseamnă că tartrul a fost îndepărtat în siguranță.

Expunerea repetată a dinților la acizi poate crește riscul de:

• eroziune dentară;
• sensibilitate;
• uzură a smalțului.

Din același motiv, nu este indicat nici periajul agresiv imediat după expunerea dinților la produse foarte acide.

Mitul #3: oțetul poate elimina tartrul

Oțetul este tot o substanță acidă și nu reprezintă o metodă sigură de detartraj.

Nu există un avantaj în expunerea repetată a smalțului la acid în încercarea de a dizolva un depozit care poate fi îndepărtat controlat în cabinet.

Mitul #4: apa oxigenată scoate tartrul

Apa oxigenată nu trebuie utilizată ca metodă improvizată pentru dizolvarea tartrului.

Anumite produse stomatologice pot conține peroxid în concentrații și formule controlate, dar acest lucru nu înseamnă că aplicarea unor soluții concentrate sau preparate improvizate acasă este sigură sau eficientă pentru îndepărtarea calculului dentar.

Tartrul mineralizat rămâne aderent chiar dacă suprafața pare temporar mai curată.

Mitul #5: instrumentele pentru detartraj pot fi folosite acasă

Aceasta este una dintre metodele cu cel mai mare potențial de a produce probleme.

Instrumentele stomatologice profesionale sunt utilizate cu vizibilitate, control al presiunii și cunoașterea anatomiei dintelui și gingiei.

Încercarea de a răzui tartrul acasă cu instrumente metalice poate duce la:

• lezarea gingiei;
• sângerare;
• traumatizarea suprafeței radiculare;
• deteriorarea unor restaurări;
• împingerea instrumentului subgingival fără control;
• îndepărtarea doar a unei porțiuni vizibile, în timp ce depozitele importante rămân în alte zone.

Faptul că o bucată de depozit se desprinde nu înseamnă că igienizarea a fost completă sau realizată în siguranță.

Mitul #6: dacă tartrul nu doare, nu trebuie îndepărtat

Tartrul poate exista fără să provoace durere.

Gingivita și chiar unele forme de boală parodontală pot evolua o perioadă fără dureri importante.

În schimb, poți observa:

• sângerări la periaj;
• gingii inflamate;
• respirație neplăcută;
• retracții gingivale;
• depuneri vizibile;
• senzația unei suprafețe dure sau aspre la baza dinților.

Absența durerii nu reprezintă o metodă bună de a decide dacă tartrul trebuie sau nu evaluat.

Mitul #7: detartrajul strică sau subțiază smalțul

Detartrajul realizat corect nu are ca scop îndepărtarea smalțului, ci a depozitelor aderente de pe suprafața dentară.

După îndepărtarea unei cantități mari de tartru, pacientul poate avea impresia că dinții sunt diferiți sau că există spații care nu existau înainte.

În realitate, acele zone puteau fi ocupate anterior de depozite, iar gingia putea fi inflamată.

Poate apărea și sensibilitate temporară, în special dacă există retracții gingivale sau suprafețe radiculare expuse. Aceasta nu înseamnă automat că detartrajul a deteriorat dintele.

Cum se îndepărtează corect tartrul dentar?

Odată mineralizat, tartrul aderă ferm la suprafața dintelui. Îndepărtarea lui se realizează profesional, iar tehnica folosită depinde de cantitatea și localizarea depozitelor și de sănătatea gingiilor.

Detartraj ultrasonic

Instrumentele ultrasonice permit desprinderea controlată a depozitelor de calcul de pe suprafața dinților.

Procedura poate fi completată cu instrumente manuale pentru anumite zone sau depozite.

AirFlow și îndepărtarea biofilmului și petelor

AirFlow poate fi utilizat pentru îndepărtarea biofilmului și a anumitor colorații externe. Este foarte util ca parte a unei ședințe complete de igienizare, dar nu trebuie confundat cu metoda principală de eliminare a depozitelor dure și voluminoase de tartru.

Periaj și finisare profesională

În funcție de situație, igienizarea poate fi completată prin proceduri de finisare pentru eliminarea unor depozite moi și pete și pentru obținerea unei suprafețe cât mai curate.

Dacă observi tartru sau au trecut perioade lungi de la ultima curățare, o igienizare dentară profesională permite îndepărtarea depozitelor și evaluarea stării gingiilor.

Ce se întâmplă dacă tartrul este sub gingie?

Atunci când există boală parodontală, depozitele și biofilmul pot fi prezente și sub nivelul gingiei.

În astfel de cazuri poate fi necesară o procedură diferită de simpla profilaxie efectuată unui pacient cu gingii sănătoase.

Tratamentul parodontal nechirurgical poate include scaling și root planing, adică îndepărtarea depozitelor și biofilmului de pe suprafețele radiculare și din zonele afectate.

Planul este stabilit după examinarea gingiilor și măsurarea pungilor parodontale, nu doar după cantitatea de tartru vizibilă.

Cum îți dai seama că ai tartru dentar?

Printre semnele frecvente se numără:

• depuneri tari, gălbui sau maronii la baza dinților;
• senzație de suprafață aspră atunci când treci limba peste dinți;
• sângerare la periaj sau la folosirea aței dentare;
• gingii roșii sau umflate;
• respirație neplăcută persistentă;
• depuneri pe partea interioară a incisivilor inferiori;
• retracții gingivale sau alte modificări ale gingiei.

Nu toate depozitele vizibile sunt neapărat tartru. Unele pot reprezenta pete sau alte modificări, motiv pentru care diagnosticul exact poate fi stabilit la examinarea stomatologică.

Cum previi formarea tartrului?

Nu există o metodă care să garanteze că nu vei forma niciodată tartru. Unele persoane mineralizează placa mai rapid decât altele.

Poți însă reduce cantitatea de placă disponibilă pentru mineralizare.

Periază dinții de două ori pe zi

Periajul trebuie realizat cu o pastă de dinți cu fluor și trebuie să includă cu atenție zona de la marginea gingiei.

Presiunea foarte mare nu înseamnă curățare mai bună. Tehnica și acoperirea tuturor suprafețelor sunt mai importante.

Curăță zilnic spațiile dintre dinți

Periuța obișnuită nu poate curăța eficient toate suprafețele interdentare.

În funcție de spațiul existent și de recomandarea medicului, pot fi utilizate:

• ața dentară;
• periuțe interdentare;
• alte dispozitive recomandate individual.

Controlează factorii care favorizează acumularea de placă

Aparatele ortodontice, anumite restaurări, înghesuirile dentare sau alte zone dificil de accesat pot necesita adaptarea tehnicii de igienizare.

Evită fumatul

Fumatul reprezintă un factor important de risc pentru boala parodontală și poate contribui și la pigmentarea depozitelor dentare.

Mergi periodic la control

Controalele permit identificarea depozitelor și a inflamației înainte ca pacientul să observe probleme importante.

La cât timp trebuie făcut detartrajul?

Nu există un interval universal valabil pentru toți pacienții.

Frecvența igienizărilor trebuie stabilită individual în funcție de:

• viteza cu care se formează tartrul;
• starea gingiilor;
• istoricul de boală parodontală;
• calitatea igienei orale;
• fumat;
• prezența unui aparat ortodontic;
• implanturi și lucrări dentare;
• alți factori individuali de risc.

Pentru unii pacienți intervalul poate fi mai lung, iar pentru alții controalele și igienizările trebuie realizate mai frecvent.

De aceea, recomandarea „detartraj obligatoriu la exact 6 luni pentru toată lumea” este prea simplificată.

Tartrul se formează mai repede la unele persoane?

Da. Ritmul de formare diferă de la un pacient la altul.

Poate fi influențat de:

• compoziția și fluxul salivar;
• cantitatea de placă bacteriană;
• tehnica de igienizare;
• poziția dinților;
• fumat;
• aparate ortodontice și alte elemente care fac curățarea dificilă.

Din acest motiv, două persoane care se spală aparent la fel pot acumula cantități diferite de tartru.

Tartrul poate apărea și dacă te speli pe dinți?

Da.

Periajul de două ori pe zi reduce foarte mult placa, dar eficiența depinde de tehnică. Zonele interdentare și cele de la marginea gingiei pot rămâne insuficient curățate chiar și la o persoană care respectă frecvența periajului.

În plus, predispoziția individuală la mineralizarea plăcii diferă.

Prezența tartrului nu înseamnă automat că persoana nu se spală deloc pe dinți, dar poate indica faptul că rutina de igienă trebuie optimizată.

Întrebări frecvente despre tartrul dentar

Se poate scoate tartrul cu periuța electrică?

Periuța electrică poate fi foarte eficientă pentru controlul plăcii bacteriene și, implicit, pentru prevenirea formării unor depozite noi.

Nu trebuie însă folosită cu scopul de a desprinde tartrul deja mineralizat. Acesta necesită curățare profesională.

Bicarbonatul ajută măcar puțin?

Poate exista în produse formulate special pentru igiena dentară și poate influența petele superficiale, însă bicarbonatul folosit acasă nu reprezintă un tratament pentru tartru.

Lămâia dizolvă tartrul?

Nu reprezintă o metodă recomandată. Expunerea repetată la acid poate afecta smalțul fără să ofere un detartraj controlat.

Tartrul poate provoca sângerarea gingiilor?

Depozitele favorizează acumularea plăcii bacteriene la nivelul gingiei. Inflamația produsă de biofilm poate determina gingii roșii și sângerare la periaj.

Tartrul provoacă respirație urât mirositoare?

Poate contribui indirect, deoarece suprafața rugoasă favorizează retenția biofilmului bacterian. Halitoza poate avea însă și numeroase alte cauze.

Detartrajul doare?

Experiența diferă în funcție de cantitatea de tartru, inflamația gingivală, sensibilitatea dentară și profunzimea depozitelor.

Unele persoane resimt doar vibrații și o ușoară sensibilitate, în timp ce altele pot avea nevoie de măsuri suplimentare pentru controlul disconfortului.

Detartrajul albește dinții?

Detartrajul și igienizarea pot îndepărta tartrul și anumite colorații externe, astfel încât dinții pot părea mai curați și mai luminoși.

Procedura nu trebuie însă confundată cu albirea dentară, care urmărește modificarea culorii dintelui printr-un mecanism diferit.

Pot avea tartru sub gingie fără să îl văd?

Da. Depozitele subgingivale nu sunt întotdeauna vizibile de pacient și pot fi identificate în timpul examinării parodontale.

Ce funcționează cu adevărat împotriva tartrului?

Răspunsul este mai simplu decât numeroasele remedii promovate online:

Tartrul deja format se îndepărtează profesional, iar acasă trebuie controlată placa bacteriană pentru a reduce formarea unor depozite noi.

Bicarbonatul aplicat ca pulbere, lămâia, oțetul, apa oxigenată sau instrumentele improvizate nu oferă o alternativă sigură și predictibilă la detartraj.

O rutină eficientă înseamnă periaj de două ori pe zi, curățare interdentară, controlul factorilor de risc și controale stomatologice la intervalul potrivit pentru situația ta.

Dacă ai depozite vizibile, gingii care sângerează sau nu știi când ai făcut ultima igienizare, o consultație stomatologică poate stabili dacă este suficientă o igienizare de rutină sau există și o problemă gingivală care necesită tratament suplimentar.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea individuală realizată de medicul stomatolog.