Aditie de os

Este o boală cauzată de o serie de bacterii aflate în cavitatea orală, bacterii ce duc la resorbții severe a oaselor maxilare până când dintele capătă mobilitate atât de mare încât este necesara extracția lui.

În urma pierderii unuia sau mai multor dinți apare o resorbție osoasa deoarece osul nu mai este stimulat corespunzător. Putem preveni acest lucru dacă nu amânam înserarea unui implant după extracția dentara, însa daca resorbția este deja prezentă, va fi necesară o aditie de os. De aceea este foarte important ca după ce s-a realizat extracția unui dinte acesta sa fie înlocuit rapid cu un implant dentar. În felul acesta procesul de resorbție este frânat si este redusă necesitatea unor manopere suplimentare de adiții osoase extinse, manopere ce cresc considerabil costul tratamentului stomatologic.

Odată cu trecerea anilor, organismul suferă o serie de modificări naturale, inclusiv la nivelul oaselor maxilare. Densitatea osoasă poate scădea treptat, iar capacitatea de regenerare a țesuturilor se reduce. Chiar și în absența unei afecțiuni evidente, aceste schimbări pot influența volumul osos disponibil, mai ales în zonele în care dinții lipsesc de mai mult timp.

Protezele mobile, deși utile în anumite etape ale vieții, nu stimulează osul maxilar așa cum o face un dinte natural sau un implant. Astfel, în timp, osul aflat sub proteză se poate resorbi lent, modificând atât stabilitatea lucrării, cât și anatomia locală. De aceea, în planurile de reabilitare pe termen lung, este importantă evaluarea volumului osos și adaptarea soluției de tratament în funcție de situație.

Traumatismele la nivelul feței sau maxilarelor – cauzate de căzături, lovituri sau accidente auto – pot duce la pierderea dinților, dar și la afectarea structurii osoase din jur. În astfel de cazuri, refacerea osoasă trebuie evaluată cu atenție, întrucât osul afectat poate necesita intervenții specifice de reconstrucție sau aditie de os înainte de a putea susține un implant dentar.